AI Act Documents:
Considerent 158
(158) Dreptul Uniunii privind serviciile financiare include norme și cerințe privind guvernanța internă și gestionarea riscurilor care sunt aplicabile instituțiilor financiare reglementate în cursul furnizării acestor servicii, inclusiv atunci când acestea utilizează sisteme de IA. Pentru a asigura, în mod coerent, aplicarea și respectarea obligațiilor prevăzute în prezentul regulament și a normelor și cerințelor relevante ale actelor juridice ale Uniunii în domeniul serviciilor financiare, autoritățile competente responsabile cu supravegherea și aplicarea actelor juridice respective, în special autoritățile competente, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului 46Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 ([JO L 176, 27.6.2013, p. 1](https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/AUTO/?uri=OJ:L:2013:176:TOC)). și în Directivele 2008/48/CE 47Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului ([JO L 133, 22.5.2008, p. 66](https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/AUTO/?uri=OJ:L:2008:133:TOC))., 2009/138/CE 48Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II) ([JO L 335, 17.12.2009, p. 1](https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/AUTO/?uri=OJ:L:2009:335:TOC))., 2013/36/UE 49Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE ([JO L 176, 27.6.2013, p. 338](https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/AUTO/?uri=OJ:L:2013:176:TOC))., 2014/17/UE 50Directiva 2014/17/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 februarie 2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidențiale și de modificare a Directivelor 2008/48/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 ([JO L 60, 28.2.2014, p. 34](https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/AUTO/?uri=OJ:L:2014:060:TOC)). și (UE) 2016/97 51Directiva (UE) 2016/97 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 ianuarie 2016 privind distribuția de asigurări ([JO L 26, 2.2.2016, p. 19](https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/AUTO/?uri=OJ:L:2016:026:TOC)). ale Parlamentului European și ale Consiliului, ar trebui să fie desemnate, în limitele competențelor lor respective, drept autorități competente în scopul supravegherii punerii în aplicare a prezentului regulament, inclusiv pentru activitățile de supraveghere a pieței, în ceea ce privește sistemele de IA furnizate sau utilizate de instituțiile financiare reglementate și supravegheate, cu excepția cazului în care statele membre decid să desemneze o altă autoritate pentru a îndeplini aceste sarcini de supraveghere a pieței. Autoritățile competente respective ar trebui să dețină toate competențele în temeiul prezentului regulament și al Regulamentului (UE) 2019/1020 pentru a asigura respectarea cerințelor și a obligațiilor prevăzute în prezentul regulament, inclusiv competențele de a desfășura activități ex post de supraveghere a pieței care pot fi integrate, după caz, în mecanismele și procedurile lor de supraveghere existente în temeiul dispozițiilor relevante ale dreptului Uniunii din domeniul serviciilor financiare. Este oportun să se considere că, atunci când acționează în calitate de autorități de supraveghere a pieței în temeiul prezentului regulament, autoritățile naționale responsabile de supravegherea instituțiilor de credit reglementate în temeiul Directivei 2013/36/UE, care participă la mecanismul unic de supraveghere instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului 52Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului din 15 octombrie 2013 de conferire a unor atribuții specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit ([JO L 287, 29.10.2013, p. 63](https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/AUTO/?uri=OJ:L:2013:287:TOC))., ar trebui să raporteze fără întârziere Băncii Centrale Europene orice informații identificate în cursul activităților lor de supraveghere a pieței care ar putea prezenta un interes pentru sarcinile de supraveghere prudențială ale Băncii Centrale Europene, astfel cum se specifică în regulamentul respectiv. Pentru a spori și mai mult coerența dintre prezentul regulament și normele aplicabile instituțiilor de credit reglementate în temeiul Directivei 2013/36/UE, este, de asemenea, oportun să se integreze unele dintre obligațiile procedurale ale furnizorilor în ceea ce privește gestionarea riscurilor, monitorizarea ulterioară introducerii pe piață și documentația în obligațiile și procedurile existente în temeiul Directivei 2013/36/UE. Pentru a evita suprapunerile, ar trebui să fie avute în vedere derogări limitate și în ceea ce privește sistemul de management al calității al furnizorilor și obligația de monitorizare impusă implementatorilor de sisteme de IA cu grad ridicat de risc, în măsura în care acestea se aplică instituțiilor de credit reglementate de Directiva 2013/36/UE. Același regim ar trebui să se aplice întreprinderilor de asigurare și reasigurare și holdingurilor de asigurare în temeiul Directivei 2009/138/CE, intermediarilor de asigurări în temeiul Directivei (UE) 2016/97, precum și altor tipuri de instituții financiare care fac obiectul cerințelor privind guvernanța internă, măsurile sau procesele interne instituite în temeiul dispozițiilor relevante ale dreptului Uniunii din domeniul serviciilor financiare pentru a asigura coerența și egalitatea de tratament în sectorul financiar.

Note de subsol

[46] Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 176, 27.6.2013, p. 1).
[47] Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului (JO L 133, 22.5.2008, p. 66).
[48] Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II) (JO L 335, 17.12.2009, p. 1).
[49] Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338).
[50] Directiva 2014/17/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 februarie 2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidențiale și de modificare a Directivelor 2008/48/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO L 60, 28.2.2014, p. 34).
[51] Directiva (UE) 2016/97 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 ianuarie 2016 privind distribuția de asigurări (JO L 26, 2.2.2016, p. 19).
[52] Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului din 15 octombrie 2013 de conferire a unor atribuții specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit (JO L 287, 29.10.2013, p. 63).